Biblia în Imagini Gratuite

Luca 22

1	Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“.
2	Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să-L omoare pe Isus, dar se temeau de popor.
3	Atunci Satan a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece.
4	Acesta s-a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să-L dea pe mâna lor.
5	Ei s-au bucurat și s-au înțeles cu el să-i dea argint.
6	El a acceptat și căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.
7	Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște.
8	Isus i-a trimis înainte pe Petru și Ioan, zicând: ‒ Duceți-vă și pregătiți-ne jertfa de Paște, ca s-o mâncăm!
9	Ei L-au întrebat: ‒ Unde vrei s -o pregătim?
10	El le-a răspuns: ‒ Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Urmați-l până la casa în care va intra
11	și spuneți-i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“.
12	El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile.
13	Ei s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.
14	Când a sosit ceasul, Isus S-a așezat să mănânce împreună cu apostolii.
15	El le-a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea.
16	Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu“.
17	Și, luând un pahar, a mulțumit și a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi!
18	Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu“.
19	Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea“.
20	În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi.
21	Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă.
22	Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“.
23	Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.
24	Între ei a avut loc și o ceartă cu privire la cine să fie considerat cel mai mare dintre ei.
25	Atunci Isus le-a zis: ‒ Regii națiunilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“.
26	Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, iar cel care conduce să fie precum cel care slujește.
27	Căci cine este mai mare, cel care șade la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care șade la masă? Eu însă sunt între voi precum Cel Care slujește!
28	Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele.
29	De aceea și Eu vă ofer o împărăție, așa cum și Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie,
30	ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
31	Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul,
32	dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi!
33	Petru I-a răspuns: ‒ Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte!
34	Isus i-a zis: ‒ Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.
35	Apoi le-a zis: ‒ Când v-am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva? Ei au zis: ‒ De nimic.
36	El le-a zis: ‒ Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani să-l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una!
37	Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ce este scris, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege“ . Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire.
38	Ei au zis: ‒ Doamne, iată aici două săbii! El le-a zis: ‒ De-ajuns!
39	Și ieșind afară, S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat și ei.
40	Când a ajuns în locul acela, le-a zis: ‒ Rugați-vă să nu cădeți în ispită!
41	Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga,
42	zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“.
43	Atunci I s-a arătat un înger din Cer, ca să-L întărească.
44	Fiind în agonie, El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ.
45	Când S-a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare.
46	El le-a zis: ‒ De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!
47	În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute,
48	dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“.
49	Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis: ‒ Doamne, să lovim cu sabia?
50	Și unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.
51	Însă Isus, răspunzând, a zis: ‒ Lăsați-i! Până aici! Și atingându-Se de urechea acelui om, l-a vindecat.
52	Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat?
53	În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n-ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului“.
54	După ce L-au arestat, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe.
55	După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s-a așezat în mijlocul lor.
56	O slujnică, văzându-l șezând lângă foc, s-a uitat atent la el și a zis: ‒ Și acesta era cu El!
57	Dar el a negat, zicând: ‒ Nu-L cunosc, femeie!
58	După puțin timp, l-a văzut altcineva, care a zis: ‒ Și tu ești unul dintre ei! Dar Petru a zis: ‒ Nu sunt, omule!
59	Cam o oră mai târziu, un altul a insistat, zicând: ‒ Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean.
60	Dar Petru a zis: ‒ Omule, nu știu despre ce vorbești! Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul.
61	Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Domnul: „Astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“.
62	Și, ieșind afară, a plâns mult.
63	Oamenii, cei care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau.
64	Și legându-L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te-a lovit?“.
65	Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.
66	Când s-a făcut ziuă, Sfatul bătrânilor poporului, conducătorii preoților și cărturarii s-au întrunit și L-au adus pe Isus în sinedriul lor.
67	Ei au zis: ‒ Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne! Isus le-a răspuns: ‒ Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede,
68	iar dacă vă voi întreba, nicidecum nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.
69	Dar, de acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70	Toți au întrebat: ‒ Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu? El le-a răspuns: ‒ Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt.
71	Atunci ei au zis: ‒ Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit -o din gura Lui!

Luca 23

1	Toată adunarea lor s-a ridicat și L-au dus pe Isus la Pilat.
2	Ei au început să-L acuze, zicând: „Pe Acesta L-am găsit ducându-ne în rătăcire națiunea, interzicând tributul care se dă Cezarului și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat“.
3	Pilat L-a întrebat, zicând: ‒ Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus, răspunzându-i, a zis: ‒ Tu o spui!
4	Pilat le-a zis conducătorilor preoților și mulțimilor: ‒ Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să-L acuz!
5	Dar ei au insistat și au zis: ‒ Incită poporul, învățându-i pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, de unde a început, și până aici!
6	Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean
7	și, aflând că este sub autoritatea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile.
8	Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să-L vadă, pentru că auzise despre El și spera să-L vadă înfăptuind vreun semn.
9	I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10	Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemență.
11	Atunci Irod împreună cu soldații lui s-au purtat cu El cu dispreț și, după ce și-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și L-au trimis înapoi la Pilat.
12	În aceeași zi, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt.
13	Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul
14	și le-a zis: ‒ Mi L-ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce poporul în rătăcire. Și iată că eu, după ce L-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit în Omul Acesta niciunul dintre motivele pentru care Îl acuzați voi.
15	Și nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic ca să merite să fie pedepsit cu moartea.
16	Așadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera.
17	El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.
18	Însă ei au strigat cu toții, zicând: ‒ La moarte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Barabba!
19	Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă.
20	Pilat le-a vorbit din nou, dorind să-L elibereze pe Isus,
21	însă ei strigau: ‒ Răstignește-L! Răstignește-L!
22	El le-a zis a treia oară: ‒ Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El niciun motiv pentru care să merite moartea! Așadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!
23	Dar ei insistau, cerându-i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților și-au atins scopul.
24	Pilat a decis să li se îndeplinească cererea.
25	L-a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-I facă după cum doresc.
26	În timp ce-L duceau de acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă în urma lui Isus.
27	Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și-L jeleau.
28	Dar Isus S-a întors spre ele și le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri!
29	Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele care nu pot rămâne însărcinate, ferice de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!».
30	Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți-ne!».
31	Căci, dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?“.
32	Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El.
33	Când au ajuns în locul numit „Craniul“, i-au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui.
34	Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“. Apoi au tras la sorți, ca să-și împartă hainele Lui între ei.
35	Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i-a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“.
36	Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin
37	și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuți!“.
38	Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor“.
39	Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează-Te pe Tine și salvează-ne și pe noi!“.
40	Celălalt, însă, l-a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință?
41	Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am făcut, dar Acesta n-a făcut nimic rău!“.
42	Apoi a zis: ‒ Isuse, amintește-Ți de mine când vii în Împărăția Ta!
43	Isus i-a răspuns: ‒ Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!
44	Era deja cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.
45	Soarele s-a întunecat, iar draperia Templului s-a rupt prin mijloc.
46	Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“ . Și zicând aceasta, Și-a dat suflarea.
47	Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept!“.
48	Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s-au întors, bătându-se pe piept.
49	Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.
50	Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept,
51	care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.
52	Acesta a venit la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus.
53	După ce a dat jos trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.
54	Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul.
55	Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el.
56	Ele s-au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.

Romanian Noua Traducere Românească™ (NTR) Rev.3. 2007, 2010, 2016, 2021 by Biblica, Inc. Folosit cu permisiune. Toate drepturile rezervate în întreaga lume.

Luca 22–23

Luca 22

Luca 23