1 | Toată adunarea lor s-a ridicat și L-au dus pe Isus la Pilat. |
2 | Ei au început să-L acuze, zicând: „Pe Acesta L-am găsit ducându-ne în rătăcire națiunea, interzicând tributul care se dă Cezarului și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat“. |
3 | Pilat L-a întrebat, zicând: ‒ Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus, răspunzându-i, a zis: ‒ Tu o spui! |
4 | Pilat le-a zis conducătorilor preoților și mulțimilor: ‒ Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să-L acuz! |
5 | Dar ei au insistat și au zis: ‒ Incită poporul, învățându-i pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, de unde a început, și până aici! |
6 | Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean |
7 | și, aflând că este sub autoritatea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile. |
8 | Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să-L vadă, pentru că auzise despre El și spera să-L vadă înfăptuind vreun semn. |
9 | I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. |
10 | Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemență. |
11 | Atunci Irod împreună cu soldații lui s-au purtat cu El cu dispreț și, după ce și-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și L-au trimis înapoi la Pilat. |
12 | În aceeași zi, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt. |
13 | Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul |
14 | și le-a zis: ‒ Mi L-ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce poporul în rătăcire. Și iată că eu, după ce L-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit în Omul Acesta niciunul dintre motivele pentru care Îl acuzați voi. |
15 | Și nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic ca să merite să fie pedepsit cu moartea. |
16 | Așadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera. |
17 | El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii. |
18 | Însă ei au strigat cu toții, zicând: ‒ La moarte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Barabba! |
19 | Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă. |
20 | Pilat le-a vorbit din nou, dorind să-L elibereze pe Isus, |
21 | însă ei strigau: ‒ Răstignește-L! Răstignește-L! |
22 | El le-a zis a treia oară: ‒ Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El niciun motiv pentru care să merite moartea! Așadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera! |
23 | Dar ei insistau, cerându-i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților și-au atins scopul. |
24 | Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. |
25 | L-a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-I facă după cum doresc. |
26 | În timp ce-L duceau de acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă în urma lui Isus. |
27 | Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și-L jeleau. |
28 | Dar Isus S-a întors spre ele și le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri! |
29 | Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele care nu pot rămâne însărcinate, ferice de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!». |
30 | Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți-ne!». |
31 | Căci, dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?“. |
32 | Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. |
33 | Când au ajuns în locul numit „Craniul“, i-au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui. |
34 | Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“. Apoi au tras la sorți, ca să-și împartă hainele Lui între ei. |
35 | Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i-a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“. |
36 | Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin |
37 | și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuți!“. |
38 | Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor“. |
39 | Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează-Te pe Tine și salvează-ne și pe noi!“. |
40 | Celălalt, însă, l-a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? |
41 | Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am făcut, dar Acesta n-a făcut nimic rău!“. |
42 | Apoi a zis: ‒ Isuse, amintește-Ți de mine când vii în Împărăția Ta! |
43 | Isus i-a răspuns: ‒ Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai! |
44 | Era deja cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. |
45 | Soarele s-a întunecat, iar draperia Templului s-a rupt prin mijloc. |
46 | Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“ . Și zicând aceasta, Și-a dat suflarea. |
47 | Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept!“. |
48 | Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s-au întors, bătându-se pe piept. |
49 | Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri. |
50 | Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, |
51 | care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. |
52 | Acesta a venit la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. |
53 | După ce a dat jos trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. |
54 | Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul. |
55 | Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el. |
56 | Ele s-au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii. |
1 | Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. |
2 | Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, |
3 | iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. |
4 | În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. |
5 | Îngrozite, ele și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutați pe Cel Viu între cei morți? |
6 | Nu este aici, ci a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus în timp ce era încă în Galileea, |
7 | când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie“. |
8 | Și ele și-au amintit cuvintele Lui. |
9 | Când s-au întors de la mormânt, i-au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. |
10 | Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. |
11 | Însă cuvintele acestea li s-au părut basme, și nu le-au crezut pe femei. |
12 | Petru însă s-a ridicat și a alergat la mormânt. Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s-a întâmplat. |
13 | În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. |
14 | Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. |
15 | În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea alături de ei. |
16 | Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască. |
17 | El i-a întrebat: ‒ Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi în timp ce mergeți? Ei s-au oprit, mohorâți, |
18 | iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I-a zis: ‒ Ești singurul care vizitezi Ierusalimul, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea? |
19 | El i-a întrebat: ‒ Ce anume? Ei I-au răspuns: ‒ Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. |
20 | Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și L-au răstignit. |
21 | Noi însă speram că El este Cel Ce urma să-l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! |
22 | Mai mult, niște femei de-ale noastre ne-au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis-de-dimineață la mormânt |
23 | și nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au avut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăiește. |
24 | Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut. |
25 | El le-a zis: ‒ O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! |
26 | Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în gloria Lui? |
27 | Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile. |
28 | Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. |
29 | Dar ei au insistat, zicându-I: ‒ Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite. Astfel, El a intrat să rămână cu ei. |
30 | În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt -o și le-a dat-o. |
31 | Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. |
32 | Ei și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“. |
33 | Și s-au ridicat chiar în ceasul acela și s-au întors la Ierusalim. Ei i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei adunați la un loc |
34 | și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S-a arătat lui Simon. |
35 | Și le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum și cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii. |
36 | În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. |
37 | Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. |
38 | El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inima voastră? |
39 | Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“. |
40 | Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele Sale. |
41 | Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și erau uimiți, le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“. |
42 | I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere, |
43 | iar El le-a luat și le-a mâncat înaintea lor. |
44 | Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi“. |
45 | Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile, |
46 | și le-a zis: „Așa este scris, și anume: Cristosul trebuia să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi, |
47 | iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie proclamată, în Numele Lui, tuturor națiunilor, începând din Ierusalim. |
48 | Voi sunteți martori ai acestor lucruri. |
49 | Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu. Voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“. |
50 | Apoi i-a condus afară, până spre Betania, și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. |
51 | În timp ce-i binecuvânta, Isus S-a depărtat de ei și a fost luat în Cer. |
52 | Ei I s-au închinat și apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. |
53 | Și tot timpul erau în Templu, lăudându-L și binecuvântându-L pe Dumnezeu. Amin. |