Folosim cookie-uri pentru a colecta statistici generale despre vizitatori, dar nu colectăm informații personale. Politica de confidentialitate
Close tab

Ioan 19–21

Ioan 19

1Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să-L biciuiască.
2Soldații au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap și L-au îmbrăcat într-o mantie vișinie.
3Ei veneau la El și-I ziceau: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. Și-I dădeau palme.
4Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: ‒ Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.
5Isus a ieșit, deci, afară, purtând coroana de spini și mantia vișinie. Pilat le-a zis: ‒ Iată Omul!
6Când L-au văzut, conducătorii preoților și gărzile au strigat: ‒ Răstignește-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: ‒ Luați-L voi și răstigniți-L, pentru că eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.
7Iudeii i-au răspuns: ‒ Noi avem o Lege și, potrivit cu Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s-a temut și mai tare.
9A intrat din nou în pretoriu și L-a întrebat pe Isus: ‒ De unde ești? Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10Atunci Pilat I-a zis: ‒ Nu vorbești cu mine? Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?
11Isus i-a răspuns: ‒ N-ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.
12De atunci Pilat încerca să-L elibereze, însă iudeii strigau, zicând: ‒ Dacă-L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.
13Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în ebraică, Gabbatha.
14Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le-a zis iudeilor: ‒ Iată-L pe Împăratul vostru!
15Ei au strigat: ‒ Ia-L! Ia-L! Răstignește-L! Pilat i-a întrebat: ‒ Să-L răstignesc pe Împăratul vostru? Conducătorii preoților au răspuns: ‒ Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar.
16Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit. L-au luat deci pe Isus,
17iar El, ducându-Și crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“, care în ebraică se numește „Golgota“.
18L-au răstignit acolo, iar împreună cu El au răstignit alți doi, unul într-o parte, iar altul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc.
19Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Era scris: „Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor“.
20Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă.
21Atunci conducătorii preoților iudeilor i-au zis lui Pilat: ‒ Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“.
22Pilat a răspuns: ‒ Ce-am scris, am scris!
23Când soldații L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat și cămașa. Aceasta nu avea nicio cusătură, fiind țesută dintr-o singură bucată de sus până jos.
24Atunci și-au zis unii altora: „Să n-o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“ . Soldații sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.
25Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena.
26Când a văzut-o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând lângă ea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“.
27Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“. Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.
28După aceea, Isus, Care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“ .
29Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet de vin și I l-au dus la gură.
30Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a sfârșit!“. Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.
31Fiindcă era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci ziua aceea de Sabat era o zi mare – i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să fie luați de pe cruce.
32Soldații au venit, deci, și i-au zdrobit picioarele primului, apoi și ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.
33Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise și nu I-au mai zdrobit picioarele.
34În schimb, unul dintre soldați I-a străpuns coasta cu sulița. Și imediat a ieșit sânge și apă.
35Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie, și mărturia lui este adevărată. Și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.
36Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul dintre oasele Lui nu va fi zdrobit“ .
37Și, din nou, Scriptura mai zice în altă parte: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns“ .
38După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit și a luat trupul lui Isus.
39A venit și Nicodim, cel care, la început, se dusese la Isus noaptea, și a adus un amestec de aproape o sută de litre de smirnă și aloe.
40Au luat trupul lui Isus și L-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, așa cum este obiceiul de înmormântare la iudei.
41În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42Pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor și pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.

Ioan 20

1Dar, în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului.
2A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!“.
3Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s-au dus la mormânt.
4Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.
5Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat.
6Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos,
7dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într-un loc separat.
8Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.
9(Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți) .
10Apoi ucenicii s-au întors acasă.
11Maria însă, stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt
12și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.
13Ei au întrebat-o: ‒ Femeie, de ce plângi? Ea le-a răspuns: ‒ Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus!
14După ce a spus acestea, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus.
15Isus a întrebat-o: ‒ Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: ‒ Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și eu Îl voi lua!
16Isus i-a zis: ‒ Maria! Ea s-a întors și I-a zis în ebraică: ‒ Rabuni! (care înseamnă: „Învățătorule!“)
17Isus i-a zis: ‒ Nu Mă ține, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la frații Mei și spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru“.
18Maria Magdalena s-a dus și i-a anunțat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“. Și le-a spus cuvintele pe care i le-a zis Isus.
19În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce, acolo unde se aflau ucenicii, ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.
20Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul.
21Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“.
22Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!
23Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute“.
24Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“, nu era cu ei când a venit Isus.
25Ceilalți ucenici i-au zis: ‒ L-am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: ‒ Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!
26După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.
27Apoi i-a zis lui Toma: ‒ Adu-ți degetul aici și privește-Mi mâinile! Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios!
28Toma a răspuns și I-a zis: ‒ Domnul meu și Dumnezeul meu!
29Isus i-a zis: ‒ Ai crezut pentru că M-ai văzut? Fericiți sunt cei ce n-au văzut și au crezut!
30Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte.
31Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.

Ioan 21

1După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei. El S-a arătat astfel:
2Simon Petru, Toma (cel numit „Didymos“), Natanael din Cana Galileei, fiii lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună.
3Simon Petru le-a zis: ‒ Mă duc să pescuiesc. Ei i-au zis: ‒ Venim și noi cu tine. Au ieșit și s-au urcat într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.
4Când se făcuse deja dimineață, Isus stătea pe țărm. Ucenicii însă nu știau că este Isus.
5El le-a zis: ‒ Copilași, nu aveți ceva pește de mâncare? Ei I-au răspuns: ‒ Nu.
6El le-a zis: ‒ Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi! L-au aruncat și nu l-au mai putut trage din cauza mulțimii peștilor.
7Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“. Auzind că este Domnul, Simon Petru și-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.
8Ceilalți ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu pești, căci nu era departe de țărm, doar cam la două sute de coți.
9Când au coborât pe țărm, au văzut un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine.
10Isus le-a zis: ‒ Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum.
11Simon Petru s-a urcat în barcă și a tras năvodul la țărm, plin cu o sută cincizeci și trei de pești mari. Deși erau atât de mulți, năvodul nu s-a rupt.
12Isus le-a zis: ‒ Veniți și mâncați! Niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Cine ești?“, pentru că știau că este Domnul.
13Isus S-a apropiat, a luat pâinea și le-a dat-o. La fel a făcut și cu peștele.
14Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morți.
15După ce au mâncat, Isus l-a întrebat pe Simon Petru: ‒ Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a răspuns: ‒ Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: ‒ Paște mieii Mei!
16L-a întrebat din nou, a doua oară: ‒ Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești? El I-a răspuns: ‒ Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: ‒ Păstorește oile Mele!
17L-a întrebat a treia oară: ‒ Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești? Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?“ și I-a răspuns: ‒ Doamne, Tu le știi pe toate, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: ‒ Paște oile Mele!
18Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, tu singur îți puneai brâul în jurul mijlocului și mergeai unde doreai. Însă, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altcineva îți va pune brâul și te va duce unde nu vei dori.
19A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va glorifica Petru pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: ‒ Urmează-Mă!
20Petru s-a întors și l-a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus și-L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“.
21Văzându-l, Petru L-a întrebat pe Isus: ‒ Doamne, dar cu acesta ce va fi?
22Isus i-a răspuns: ‒ Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te privește pe tine? Tu urmează-Mă!
23Din cauza aceasta s-a răspândit zvonul printre frați că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te privește pe tine?“.
24Acesta este ucenicul care mărturisește cu privire la aceste lucruri și care a scris aceste lucruri. Și știm că mărturia lui este adevărată.
25Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar lumea însăși n-ar fi avut loc pentru cărțile care s-ar fi scris.